Da’ ce de am mai tacut in ultima vreme….
M-am retras in solitudinea mea, nu pentru ca n-as fi avut nimic de spus, ci din simplu fapt ca de la o vreme incoace atatea ganduri mi-au vuit prin minte, atator ezitari a trebuit sa fac fata si atator porniri a trebuit sa le refuz dreptul la exprimare, incat n-as fi fost coerent.
In final pot spune ca m-am invins. Dupa un lung razboi de guerrilla cu latura mea ecleziastica, am zis gata si am iesit din asta relatie care ma manca pe interior si care distrugea insasi esenta mea.
Prin asta am ranit un insa un om, un om care mi-a fost credincios, care a avut grija de mine si care atunci cand a trebuit a facut zid in jurul meu.
Am gresit ? Habar n-am. Cu mintea mea de pe urma zic totusi ca-i de preferat sa sufere si sa planga acum si sa se vindece, decat sa prelungesc agonia si intr-un final sa intre in metastaza.
In fond depresiile si regretele sunt reactii chimice in creierul omului si nu reflecta realitatea materiala. Cinic, dar corect.
Timpul vindeca. Vindeca intr-atat de bine incat risti intr-o mare proportie sa faci aceleasi tampenii iar si iar si iar
Sa dam o raita p-aci sa vedem ce s-a mai intamplat in ultima vreme
Hai, burlacieeeee !!!
Another Me !? 